Eu .
Daca ar fi sa incep cu defectele as scrie pana maine, dar continui cu calitatile, pana la urma toti avem cateva.
Una din calitatile mele este dormitul, ha ha poate ca nu e o calitate pana la urma dar e pe aproape.
Apreciez atunci cand cineva imi spune adevarul chiar daca incearca sa minta,
Urasc oamenii care cand le vorbesti despre tine incep sa vorbeasca despre ei.
Daca as putea as dormi toata ziua, as trai visand, as putea sa fac asta.
Sunt o fire romantica, prea sensibila pentru greutatile din zilele noastre.
Incerc sa ma ascund cat mai mult fata de cei care imi arata dispret si care cred ca ei sunt mai presus.
Iert intotdeauna pentru a le da altora o sansa sa fie mai buni.
Cand ma enervez nu mai gandesc si zbier, iubesc acel sentiment de libertate.
Mi-e mila de cei care nu sunt ascultati, mi-e mila de cei batrani in general.
Iubesc singuratatea pentru ca cel mai bine ma inteleg cu mine.
Cateodata ma urasc cand sunt prea lenesa, ca nu imi dau silinta desi incerc sa fac orice pentru a reusi.
Defectul cel mai mare este ca , iubesc.
Iubesc prea mult si poate ca pun suflet prea mult.
Plang la filme, am ochii prea verzi si prea sinceri.
Cel mai mult imi lipseste copilaria, siguranta aceea ca atunci cand esti copil poti face orice.
Sunt o prietena buna si te poti baza pe mine pana cand imi dau seama ca sunt folosita si neapreciata.
Ador ploaia si tot ce tine de ea.
Imi omor timpul liber cu filme,seriale si facebook.
In rest doar serviciu.
Imi iubesc familia si tot ce tine de trecutul, prezentul si viitorul ei.
Nebunie e numele meu mic.
Daca as putea m-as muta la Paris, iubesc Parisu' si tot ce tine de el.
Imi iubesc prietenii, putini dar de suflet.
Urasc minciuna si oamenii care o folosesc des.
Pot sa spun ca ma plac asa cum sunt si nu as mai schimba nimic la mine.
Poate daca as face-o, nu as mai fi eu !
Me , My self & I
- DaYa Boo
- Eu… Sunt rea, dar sufletistă. Iert mereu, dar nu uit niciodată. Iubesc gândul că mâine va veni o alta zi. Sunt posesivă, dar îngâduitoare. Sunt fericită, dar mereu gânditoare. Îmi place să visez, îmi place să cred că încă mai sunt oameni care iubesc cu inima și plâng cu sufletul. Regret fiecare minut, clipă, zi care trece, căci știu că va veni o zi când nu vom mai fi și tot ce iubim va dispărea. Îmi plac poveștile, mă regasesc în unele dintre ele. Mă iubesc și mă respect pe mine mai mult decât orice. Mă plac așa cum sunt și nu aș schimba nimic la mine. Poate că daca aș face-o, nu aș mai fi eu.
vineri, 13 ianuarie 2012
duminică, 20 noiembrie 2011
Uitam.Iertam.Traim.Fugim.Regretam.Murim.
In clipele eternitatii si de-a lungul vietii, asteptand minunea care dupa destinatia viitoare mai are de parcurs un secol.Legea puterii si nepasarea legilor, demascarea minciunilor fara aparare, luptand odata cu ei declasand razboiul mintii. Inseland puterea tuturor lucrurilor care trec din fiinta in nefiinta , nepasand de toate eternitatile viitorului. Uitarea lumii acolo unde nici nu te asteptai sa o gasesti, micsorand finetea tuturor sufletelor fantome. Marginea drumurilor intunecate de umbra celor de dincolo putand sa faca rau multimii cruzi din spatele portilor ruginite si toti cei ingropati cu sufletul ci nu cu mintea, uitand de universul cel uitat de toti.Cimitirul amintirilor nemaiavand puteri paranormale putand da viata multor lumi pline de razboiul dintre bine si rau.Lumea lupta in continuare cu misterele si persoanele care vor mereu ceva rau si nu bun pentru celalalt, lupta se da mai bine de cateva sute de ani inainte ca ziua sa fie mai rea ca noaptea atunci cand mergi pana la magazinul de la colt. Intunericul cerului se lumineaza mai mult ca luna care pandeste noaptea toate misterele.Oamenii nu-si mai recunosc familiile, mamele-si abandoneaza copii in tomberoane, tatii isi violeaza fiicele, totul se duce de rapa, lumea se schimba, nu te mai recunosti,nu sti cine ti-e frate sau sora,vecinul,vecina sau cei cu care locuiesti.Raul absoarbe toata omenirea si pune stapanire pe oamenii care nu-si inving temerile. Induce in eroare cruzimea fata de noi insine si ne dovedeste inca o data ca nu putem sa luptam singuri in aceasta lume, ca nu putem sa ducem totul in spate singuri si fara ajutorul celor care ne-au dat viata, ingropandu-i cateodata de ..vii.
sâmbătă, 15 octombrie 2011
El.Eu si viata mea fara el.
Inca o noapte plina de resentimente, plina de lacrimile reci ai ochilor care te-ar admira neincetat si fara clipire.Mi-ai adus fericirea care-mi lipsea si totodata ai rupt vraja care ma facea sa trec peste fiecare zi gandindu-ma doar la existenta ta,acolo unde as vrea sa fiu si eu, acolo unde persoanele care te-nconjoara iti aduc zambetul pe buze si uneori nu te inteleg.
Ma omoara gandul ca ai ajuns tarziu in viata mea, de fapt mi-am dat eu seama prea tarziu ca erai acolo tot timpul "cersind" speranta, iubire si incredere. Acum ca ai intrat in viata mea nu mai am liniste, nu mai am zambete, am doar lacrimi, multe si neincetate.Speram la mai mult din partea mea, dar nu am curajul necesar, nu am puterea, nu mai vreau dezamagire, multe fiinte mi-au secat sufletul, nu mai vreau sa aduc lacrimi acolo unde exista deja suferinta, acolo unde cineva traieste doar pentru tine, si tu pentru ..ea, o parte din tine, din universul tau.Poate din cauza acelei parti nu va fi un viitor, dar Cel de sus vede tot si doar El stie daca e sa fie sau nu, doar El si destinul, care ne-a impreunat drumurile, vorbele si gandurile.
Ma lupt cu mine zi de zi si incerc sa uit cat mai repede ca esti un suflet pe pamant, unul "interzis". Gandul meu uneori o ia razna, nu se poate abtine sa nu isi aminteasca ca tu mereu vei fi acolo unde fericirea te inconjoara.Incerc sa te departez de inima mea, dar voi sti mereu ca ai un loc acolo pastrat pentru tine, si pentru gandurile tale care uneori ma ajuta sa trec peste tot ce e rau in viata mea.
Speranta moare ultima, cine a spus asta a spus-o bine si poate la momentul potrivit... dar, cred ca nu se mai poate ajunge la o intelege privind dintr-o singura parte ci doar privid la ceea ce vrei tu sa fie, cum sa fie sau cu cine sa fi.Imi amintesc, doar atat pot sa spun si e de ajuns pentru mine... caci ma las pierduta in amintiri ce nu se vor mai intoarce niciodata si-L rog pe cel de sus sa isi intoarca privirea si sa-mi aminteasca ca nu mai am nici o sansa, sa-mi spuna ca s-a terminat si ca o sa fiu fericita atunci cand e timpul meu, dar inca ma intreb: "cand?" si sper ca cineva imi va raspunde si la asta, sper ca acela sa fie alaturi de mine atunci cand imi e cel mai greu , atunci cand am nevoie si nu.Pana atunci incerc sa ma "folosesc" de fericirea daruita celor ce ma inconjoara, familie, prieteni si ... cam atat, mai putini prieteni caci stiti cum se zice, mai rarut ca-i mai dragut:)... deci las totul in seama destinului si incerc sa fie totul bine si sa nu ma mai consum incercand sa imi amintesc durereile trecutului sau mai bine zis fericirea de atunci, acele zile care au trecut si nu mai conteaza pentru ca tot ceea ce conteaza e prezentul incluzand viitorul.Doar amintindu-mi ca sanatatea e pe primul loc inaintea fericirii, incerc sa ma gandesc mai mult la mine si la ceea ce vreau sa obtin de la viata, imi pun speranta in vointa ce o voi avea si va spun ca n-am sa regret niciodata ce am obtinut pana acum de la viata si poate ca pe viitor voi obtine mai mult de atat, dar regret ca n-am reusit intr-o singura privinta si prefer ca pe asta s-o tin pentru mine, stiind ca am s-o regret in fiecare zi.Oricum intotdeauna va fi un munte pe care o sa trebuiasca sa-l urc, asa ca va mai dau o speranta si va spun ca nu am mai spus asta de mult dar ... iubesc viata asa cum e ea, e a mea.Si ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a daruit-o indiferent de consecinte.. daca doctorii nu erau in greva, nu traiam!
Ma omoara gandul ca ai ajuns tarziu in viata mea, de fapt mi-am dat eu seama prea tarziu ca erai acolo tot timpul "cersind" speranta, iubire si incredere. Acum ca ai intrat in viata mea nu mai am liniste, nu mai am zambete, am doar lacrimi, multe si neincetate.Speram la mai mult din partea mea, dar nu am curajul necesar, nu am puterea, nu mai vreau dezamagire, multe fiinte mi-au secat sufletul, nu mai vreau sa aduc lacrimi acolo unde exista deja suferinta, acolo unde cineva traieste doar pentru tine, si tu pentru ..ea, o parte din tine, din universul tau.Poate din cauza acelei parti nu va fi un viitor, dar Cel de sus vede tot si doar El stie daca e sa fie sau nu, doar El si destinul, care ne-a impreunat drumurile, vorbele si gandurile.
Ma lupt cu mine zi de zi si incerc sa uit cat mai repede ca esti un suflet pe pamant, unul "interzis". Gandul meu uneori o ia razna, nu se poate abtine sa nu isi aminteasca ca tu mereu vei fi acolo unde fericirea te inconjoara.Incerc sa te departez de inima mea, dar voi sti mereu ca ai un loc acolo pastrat pentru tine, si pentru gandurile tale care uneori ma ajuta sa trec peste tot ce e rau in viata mea.
Speranta moare ultima, cine a spus asta a spus-o bine si poate la momentul potrivit... dar, cred ca nu se mai poate ajunge la o intelege privind dintr-o singura parte ci doar privid la ceea ce vrei tu sa fie, cum sa fie sau cu cine sa fi.Imi amintesc, doar atat pot sa spun si e de ajuns pentru mine... caci ma las pierduta in amintiri ce nu se vor mai intoarce niciodata si-L rog pe cel de sus sa isi intoarca privirea si sa-mi aminteasca ca nu mai am nici o sansa, sa-mi spuna ca s-a terminat si ca o sa fiu fericita atunci cand e timpul meu, dar inca ma intreb: "cand?" si sper ca cineva imi va raspunde si la asta, sper ca acela sa fie alaturi de mine atunci cand imi e cel mai greu , atunci cand am nevoie si nu.Pana atunci incerc sa ma "folosesc" de fericirea daruita celor ce ma inconjoara, familie, prieteni si ... cam atat, mai putini prieteni caci stiti cum se zice, mai rarut ca-i mai dragut:)... deci las totul in seama destinului si incerc sa fie totul bine si sa nu ma mai consum incercand sa imi amintesc durereile trecutului sau mai bine zis fericirea de atunci, acele zile care au trecut si nu mai conteaza pentru ca tot ceea ce conteaza e prezentul incluzand viitorul.Doar amintindu-mi ca sanatatea e pe primul loc inaintea fericirii, incerc sa ma gandesc mai mult la mine si la ceea ce vreau sa obtin de la viata, imi pun speranta in vointa ce o voi avea si va spun ca n-am sa regret niciodata ce am obtinut pana acum de la viata si poate ca pe viitor voi obtine mai mult de atat, dar regret ca n-am reusit intr-o singura privinta si prefer ca pe asta s-o tin pentru mine, stiind ca am s-o regret in fiecare zi.Oricum intotdeauna va fi un munte pe care o sa trebuiasca sa-l urc, asa ca va mai dau o speranta si va spun ca nu am mai spus asta de mult dar ... iubesc viata asa cum e ea, e a mea.Si ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a daruit-o indiferent de consecinte.. daca doctorii nu erau in greva, nu traiam!
duminică, 18 septembrie 2011
X
Prima zi. Vazut. Placut. Fiori. Fluturi. Priviri. Zambete. Plecare. Ganduri. Multe.
A 2-a zi. Intalnire. Intamplatoare. Miraj. Frumusete. Curiozitate. Priviri. Plecare.
A 3-a zi. Plimbari.
A 4-a zi. Sambata. Oras. Prietene. Distractie. Vazut. Curaj. Dialog. Intrebari.
A 5-a zi. Intalnire. Suspans. Trandafir. Surprindere. Vorbit. Zambit. Seara. Sarut.
A 6-a zi. Dimineata. Fericire. Telefon. Apel. Pauza. Tristete. Asteptare. Seara. Nimic.
A 7-a zi. Trece.
A 8-a zi. Trece.
A 9-a zi. Tot nimic.
A 10-a zi. Mesaj. Suspans. Contactare. Seara.
A 11-a zi. Apel. Dupa-masa. Intalnire. Seara. Pregatiri. Emotii. Vazut. Inrosit. Suc.Vorbe. Rasete. Placut. Plecare. Visuri.
A 12-a zi. Dimineata. Zambete. Ameaz. Zambete. Seara. Suspans. Mesaj. Intalnire.
A 13-a zi.
A 14-a zi.
A 15-a zi.
A 16-a zi.
A 17-a zi.
A 18-a zi.
A 19-a zi. Trec.
A 20-a zi.Intalnire. Ea. Asteptare. Asteapta. Dezamagire. Tristete. Pleaca. Acasa. Lacrimi. Adoarme.
A 21-a zi. Dimineata. Frica. Suspans. Amintire. Suna. Nimic. Confuza. Seara. Suna. Raspunde. Fata. -Da. Ea. -X ?. -X, a murit.
A 22-a zi. Tv. Stiri. "O fata. A murit pentru ca.. "
duminică, 21 august 2011
Wake up!
Hey, poate ca am incetat sa mai sper .. la asta nu te-ai gandit ?! Nu cred. Dar cine stie, poate ca va veni si ziua aia cand ai sa-ti amintesti ca orice pleaca nu se mai intoarce.Oricum am incetat sa-mi amintesc sa incetez sa ma gandesc la ce nu ar trebui sa incetez sa ma gandesc,asa ca las tot balta! Imi continui viata si imi spun si acum ca e mai bine asa.. e mai bine sa fiu doar eu, dar ma sperie gandul ca intr-o zi dau de tine acolo unde nici nu ma astept.
Chiar daca inca dorm cu gandul acolo unde nu merita sa fie si aud pasarile ciripind, frigul diminetii ma atinge si tresar... Aud ceva foarte cunoscut, suna din ce in ce mai tare, si mai tare ...
Oooh, Nu!! WAAAAAAKE UP!! (a sunat alarma, e timpul sa ma trezesc!).
luni, 27 iunie 2011
Un tren si vreme rece.
In abisul eternitatii, ratacesc cautandu-te.. ma apropii de luminita din capatul tunelului, imi amintesc lumea atunci cand am fost lasata sa-mi amintesc pe rand.. iert, te iert mai ales daca-mi spui ca ai uitat, ador lumea si viata ta tragica, iubesc tot ce apartine de suferinta ta, tot ce te lasa in suferinta.. dureros dar adevarat, ti-as darui o viata mai buna doar pentru a da timpul inapoi la ... un tren si vreme rece.Las ochii mei sa isi aminteasca privirea ochilor tai, las caldura corpului sa-si aminteasca imbratisarile, las buzele sa mi se usuce de dor...dorinta si fericire.. .Ai pasit pe o scara si ai lasat o ultima strangere de mana sa-mi ramana amintire, as rascoli lumea sa-ti amintesc ca am facut parte din destinul tau si mi-as dori sa te intorci cu un tren pe vreme calda.
marți, 10 mai 2011
ROMANIA (Ne place, dar de fapt nu ne place!)
Ne place sa furam bani de la cine nu are,
Ne place sa ne lasam tradati de teroare
Ne place singuratatea cand suntem mai multi,
Ne place sa ne laudam cu marunti
Ne place mancarea scumpa cand n-avem bani,
Ne place sa fim jefuiti de parlamentari
Ne plac lucrurile mari si mici,
Ne plac copii care-i injura pe parinti
Ne plac strazile neasfaltate,
Ne plac blocurile neterminate
Ne plac spitalele jegoase
Ne plac farmaciile nemiloase,
Ne plac facturile mari si dese
Ne plac portofelele goale si sterse,
Ne place sa aruncam cu pietre in neamuri
Ne place sa avem cartoane in loc de geamuri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)