Amar (20.07.2010.)

Amare-mi sunt zilele cand imi amintesc, amare-mi sunt noptile cand adorm plangand la tine visand.Diminetile sunt reci, amintirile sunt pe veci.Dupa ora trei ma gandesc la noi.Pe la sase-mi amintesc cuvintele desarte.Pe la noua afara incepe sa ploua.Pe la doisprezece, e deja a doua zi cand voi incepe a zambi.Pe la doua ma pun sa dorm, pe la zece cand ma trezesc la tine ma gandesc, iar apoi amare-mi sunt zilele cand imi dau seama ca pierd clipe importante pentru tine.

Viata (18.07.2010)

In viata nu vei sti niciodata cu cine sa te pui si de aceea viata te va invata ca nu e usor oricat de mult te-ai stradui.Invata sa traiesti cu speranta, caci daca ai speranta ai totul si daca ai totul fi sigur ca nu mai ai nevoie de nimic.Invata sa pretuiesti ceea ce ai atunci cand il ai si nu atunci cand il pierzi, pentru ca atunci cand il ve pierde vei plange dupa ce ai avut odata si iti va fi dor.Invata sa-i iubesti pe toti din jurul tau chiar daca iti vor raul.Invata sa ii respecti, ca vei fi respectat/a la randul tau.Viseaza, caci daca nu visezi nu traiesti.Visele iti aduc zambetul pe buze chiar daca nu vor fi niciodata implinite.Bucura-te de ele caci daca nu ai acel ceva, macar ai visul.Pretuieste iubirea care iti este oferita si ofera cu aceasi moneda.Arata celor din jur ca nu iti e frica de nimic si ca ai putere sa treci peste toate.Fa-i sa inteleaga ca, chiar daca esti singur/a sau chiar daca crezi ca esti singur/a niciodata nu vei fi singur/a in inima ta, pentru ca daca accepti iubirea ce ti se ofera vei pretui viata si vei uita in fiecare zi de greutati.Vei lasa iubirea,speranta si visele sa-ti faca viata.Vei iubi viata si vei uita ca traiesti din motive.Raul ti se va schimba in bine si binele iti va indulci viata.Iti va deschide ochii spre mai mult bine si iti va arata ca, chiar daca Dumnezeu iti da doar atat cat poti duce tu vei trece peste toate si vei fi fericit.Iubeste,iarta si fi fericit atat cat mai esti pe pamant, caci dincolo de viata nu sti niciodata ce te poate astepta.

29 decembie 2009

Incerc sa aduc soare in viata ta, zi de zi, esti departe, dar in fiecare zi pe strada mea straluceste soarele din cauza ta.

In fiecare zi ma gandesc la tine, in fiecare zi fug de mine sa dau de tine, dar ma ratacesc pe drum si ma intorc de unde am plecat, gandindu-ma la tine.

Acolo unde esti, sa ai grija de tine si seara cand te rogi sa te gandesti la mine, sa iti aduci aminte de tot ce mi-ai facut, sa razi, sa plangi, sa regreti tot din trecut.Si dis-de-dimineata sa-i spui la mama ta ca ai mintit o fata care mult te iubea, iar seara cand te rogi sa plangi in fata ta, sa te blestemi, sa te injuri ca ai pierdut pe cineva.Cu dragoste 'Cineva'.

Timpul

Stiai ca Timpul le vindeca pe toate?
Asa stiam si eu.
Dar nimeni nu mi-a spus ca cu timpul pierzi din viata.
Nimeni nu mi-a spus ca am nevoie de timp sa uit.
Desi timpul uita ca uneori mai avem nevoie sa nu uitam..
Uneori e bine sa-ti amintesti durerea.
Durerea nu e trecatoare.Indiferent acum sau peste zece ani, durerea ramane.
Caci odata ce ai fost ranit nu poti uita dar poti ierta.
Iarta ca sa fi iertat la randul tau.
Iarta ca sa nu mai simti nici tu durerea.
Atata timp cat ierti sti sa iubesti si cand iubesti Timpul nu mai conteaza.

Undeva-n vis nezidita (20.01.2010)

Inauntrul meu paseste lumina care din intunericul Iadului arata mereu inimii mele de cine are nevoie si de cine nu. Sufletul meu cu moartea danseaza iar muzica niciodata nu-nceteaza,in miez de noapte luna sopteste partii vii din mine ca viata de dincolo omoara sperante si infloreste patimi. Inima mea poarta o haina de pamant descoperita-n vant.Ingenunghiata in fata mortii mereu aproape de nimeni,niciodata aflata-n stelele reci ai cerului albastru si mereu acolo sus unde nici vantul nu mai ajunge.Iluziile mele doboara armele in fata vietii,furtunii si lacrimilor mereu prezente acolo unde nu-si au rostul.Infloreste iubirea cu ajutorul raului care niciodata nu-si arata adevarata fata.Binele ascunde amarul,suferinta si tradarea vietii mele.Florile inflorite din viata mea s-au ofilit odata cu ploaia cazuta pe pamant de mii de ani,iar de maine voi fi undeva-n vis nezidita unde trupul de gand se desparte.

De ce?

Nu ştiu ce va fi,
Nu ştiu cum va fi
Dar într-o zi
Iubită voi fi.

Şi poate de-atunci
Tu vei şti
Că niciodată
Nu mă vei părăsi

În iubire păşesc
Dar mereu mă dezamăgesc
Când dragostea vine
Mă-ndepartez mai bine

Aş vrea să schimb ceva acum
Dar ce să schimb eu oare?
Mă-ntreb zi de zi
Până când mă vei iubi

Că de când ai plecat
Parcă m-ai uitat
Parcă nu mai eşti la fel
Parcă m-ai minţit mereu

Sufletul meu crapă
Inima mă doare
Păcat ca am ajuns
Să te iubesc atât de tare

Cine-mi poate spune verde-n faţă
Că viaţa nu-i o zdreanţă ?
Te urcă şi te coboară
Până te doboară

Mă las uşor purtată de ea
Dar ce-mi doresc eu oare ?
S-o iau de la capăt ?
Sau de la început ?

Încerc să-mi răspund
La orice întrebare
Dar parcă mă scufund
Şi mai rău mă doare

Acum nu mai ştiu
Dacă vreau să fiu
O parte din noi
Cred că vreau să uit ochii tăi

Aş vrea să uit de tot
Aş vrea să uit de lume
Dar în cel mai rău caz
Aş vrea să uit de tine

În singura mea şansă la viaţă
Nu vreau să mi-o petrec
Suferind într-una
Vreau mai mult de o speranţă
Vreau soarele şi luna.

Se înşeală acela
Care crede că ştie ce-i viaţa
M-am înşelat şi eu
Alături de alţii.

Toţi cunosc scânteia aceea
Ce a facut să explodeze
Un foc bizar
Ce mi-a încetinit sufletul

Timpul se scurge
Şi este târziu
Şi noaptea se tot duce
Şi versuri nu mai scriu

De ce numai tăcere
Pluteşte-n jurul meu
De ce numai durere
De sunt numai eu ?

Şi tot mai lin se lasă
Somnu-n patul meu
Şi încă îmi mai pasă
De ceea ce scriu eu.