Inauntrul meu paseste lumina care din intunericul Iadului arata mereu inimii mele de cine are nevoie si de cine nu. Sufletul meu cu moartea danseaza iar muzica niciodata nu-nceteaza,in miez de noapte luna sopteste partii vii din mine ca viata de dincolo omoara sperante si infloreste patimi. Inima mea poarta o haina de pamant descoperita-n vant.Ingenunghiata in fata mortii mereu aproape de nimeni,niciodata aflata-n stelele reci ai cerului albastru si mereu acolo sus unde nici vantul nu mai ajunge.Iluziile mele doboara armele in fata vietii,furtunii si lacrimilor mereu prezente acolo unde nu-si au rostul.Infloreste iubirea cu ajutorul raului care niciodata nu-si arata adevarata fata.Binele ascunde amarul,suferinta si tradarea vietii mele.Florile inflorite din viata mea s-au ofilit odata cu ploaia cazuta pe pamant de mii de ani,iar de maine voi fi undeva-n vis nezidita unde trupul de gand se desparte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu