Nu ştiu ce va fi,
Nu ştiu cum va fi
Dar într-o zi
Iubită voi fi.
Şi poate de-atunci
Tu vei şti
Că niciodată
Nu mă vei părăsi
În iubire păşesc
Dar mereu mă dezamăgesc
Când dragostea vine
Mă-ndepartez mai bine
Aş vrea să schimb ceva acum
Dar ce să schimb eu oare?
Mă-ntreb zi de zi
Până când mă vei iubi
Că de când ai plecat
Parcă m-ai uitat
Parcă nu mai eşti la fel
Parcă m-ai minţit mereu
Sufletul meu crapă
Inima mă doare
Păcat ca am ajuns
Să te iubesc atât de tare
Cine-mi poate spune verde-n faţă
Că viaţa nu-i o zdreanţă ?
Te urcă şi te coboară
Până te doboară
Mă las uşor purtată de ea
Dar ce-mi doresc eu oare ?
S-o iau de la capăt ?
Sau de la început ?
Încerc să-mi răspund
La orice întrebare
Dar parcă mă scufund
Şi mai rău mă doare
Acum nu mai ştiu
Dacă vreau să fiu
O parte din noi
Cred că vreau să uit ochii tăi
Aş vrea să uit de tot
Aş vrea să uit de lume
Dar în cel mai rău caz
Aş vrea să uit de tine
În singura mea şansă la viaţă
Nu vreau să mi-o petrec
Suferind într-una
Vreau mai mult de o speranţă
Vreau soarele şi luna.
Se înşeală acela
Care crede că ştie ce-i viaţa
M-am înşelat şi eu
Alături de alţii.
Toţi cunosc scânteia aceea
Ce a facut să explodeze
Un foc bizar
Ce mi-a încetinit sufletul
Timpul se scurge
Şi este târziu
Şi noaptea se tot duce
Şi versuri nu mai scriu
De ce numai tăcere
Pluteşte-n jurul meu
De ce numai durere
De sunt numai eu ?
Şi tot mai lin se lasă
Somnu-n patul meu
Şi încă îmi mai pasă
De ceea ce scriu eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu