Uitam.Iertam.Traim.Fugim.Regretam.Murim.

In clipele eternitatii si de-a lungul vietii, asteptand minunea care dupa destinatia viitoare mai are de parcurs un secol.Legea puterii si nepasarea legilor, demascarea minciunilor fara aparare, luptand odata cu ei declasand razboiul mintii. Inseland puterea tuturor lucrurilor care trec din fiinta in nefiinta , nepasand de toate eternitatile viitorului. Uitarea lumii acolo unde nici nu te asteptai sa o gasesti, micsorand finetea tuturor sufletelor fantome. Marginea drumurilor intunecate de umbra celor de dincolo putand sa faca rau multimii cruzi din spatele portilor ruginite si toti cei ingropati cu sufletul ci nu cu mintea, uitand de universul cel uitat de toti.Cimitirul amintirilor nemaiavand puteri paranormale putand da viata multor lumi pline de razboiul dintre bine si rau.Lumea lupta in continuare cu misterele si persoanele care vor mereu ceva rau si nu bun pentru celalalt, lupta se da mai bine de cateva sute de ani inainte ca ziua sa fie mai rea ca noaptea atunci cand mergi pana la magazinul de la colt. Intunericul cerului se lumineaza mai mult ca luna care pandeste noaptea toate misterele.Oamenii nu-si mai recunosc familiile, mamele-si abandoneaza copii in tomberoane, tatii isi violeaza fiicele, totul se duce de rapa, lumea se schimba, nu te mai recunosti,nu sti cine ti-e frate sau sora,vecinul,vecina sau cei cu care locuiesti.Raul absoarbe toata omenirea si pune stapanire pe oamenii care nu-si inving temerile. Induce in eroare cruzimea fata de noi insine si ne dovedeste inca o data ca nu putem sa luptam singuri in aceasta lume, ca nu putem sa ducem totul in spate singuri si fara ajutorul celor care ne-au dat viata, ingropandu-i cateodata de ..vii.

El.Eu si viata mea fara el.

Inca o noapte plina de resentimente, plina de lacrimile reci ai ochilor care te-ar admira neincetat si fara clipire.Mi-ai adus fericirea care-mi lipsea si totodata ai rupt vraja care ma facea sa trec peste fiecare zi gandindu-ma doar la existenta ta,acolo unde as vrea sa fiu si eu, acolo unde persoanele care te-nconjoara iti aduc zambetul pe buze si uneori nu te inteleg.
Ma omoara gandul ca ai ajuns tarziu in viata mea, de fapt mi-am dat eu seama prea tarziu ca erai acolo tot timpul "cersind" speranta, iubire si incredere. Acum ca ai intrat in viata mea nu mai am liniste, nu mai am zambete, am doar lacrimi, multe si neincetate.Speram la mai mult din partea mea, dar nu am curajul necesar, nu am puterea, nu mai vreau dezamagire, multe fiinte mi-au secat sufletul, nu mai vreau sa aduc lacrimi acolo unde exista deja suferinta, acolo unde cineva traieste doar pentru tine, si tu pentru ..ea, o parte din tine, din universul tau.Poate din cauza acelei parti nu va fi un viitor, dar Cel de sus vede tot si doar El stie daca e sa fie sau nu, doar El si destinul, care ne-a impreunat drumurile, vorbele si gandurile.
Ma lupt cu mine zi de zi si incerc sa uit cat mai repede ca esti un suflet pe pamant, unul "interzis". Gandul meu uneori o ia razna, nu se poate abtine sa nu isi aminteasca ca tu mereu vei fi acolo unde fericirea te inconjoara.Incerc sa te departez de inima mea, dar voi sti mereu ca ai un loc acolo pastrat pentru tine, si pentru gandurile tale care uneori ma ajuta sa trec peste tot ce e rau in viata mea.
Speranta moare ultima, cine a spus asta a spus-o bine si poate la momentul potrivit... dar, cred ca nu se mai poate ajunge la o intelege privind dintr-o singura parte ci doar privid la ceea ce vrei tu sa fie, cum sa fie sau cu cine sa fi.Imi amintesc, doar atat pot sa spun si e de ajuns pentru mine... caci ma las pierduta in amintiri ce nu se vor mai intoarce niciodata si-L rog pe cel de sus sa isi intoarca privirea si sa-mi aminteasca ca nu mai am nici o sansa, sa-mi spuna ca s-a terminat si ca o sa fiu fericita atunci cand e timpul meu, dar inca ma intreb: "cand?" si sper ca cineva imi va raspunde si la asta, sper ca acela sa fie alaturi de mine atunci cand imi e cel mai greu , atunci cand am nevoie si nu.Pana atunci incerc sa ma "folosesc" de fericirea daruita celor ce ma inconjoara, familie, prieteni si ... cam atat, mai putini prieteni caci stiti cum se zice, mai rarut ca-i mai dragut:)... deci las totul in seama destinului si incerc sa fie totul bine si sa nu ma mai consum incercand sa imi amintesc durereile trecutului sau mai bine zis fericirea de atunci, acele zile care au trecut si nu mai conteaza pentru ca tot ceea ce conteaza e prezentul incluzand viitorul.Doar amintindu-mi ca sanatatea e pe primul loc inaintea fericirii, incerc sa ma gandesc mai mult la mine si la ceea ce vreau sa obtin de la viata, imi pun speranta in vointa ce o voi avea si va spun ca n-am sa regret niciodata ce am obtinut pana acum de la viata si poate ca pe viitor voi obtine mai mult de atat, dar regret ca n-am reusit intr-o singura privinta si prefer ca pe asta s-o tin pentru mine, stiind ca am s-o regret in fiecare zi.Oricum intotdeauna va fi un munte pe care o sa trebuiasca sa-l urc, asa ca va mai dau o speranta si va spun ca nu am mai spus asta de mult dar ... iubesc viata asa cum e ea, e a mea.Si ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a daruit-o indiferent de consecinte.. daca doctorii nu erau in greva, nu traiam!

X

Prima zi. Vazut. Placut. Fiori. Fluturi. Priviri. Zambete. Plecare. Ganduri. Multe.
A 2-a zi. Intalnire. Intamplatoare. Miraj. Frumusete. Curiozitate. Priviri. Plecare.
A 3-a zi. Plimbari.
A 4-a zi. Sambata. Oras. Prietene. Distractie. Vazut. Curaj. Dialog. Intrebari.
A 5-a zi. Intalnire. Suspans. Trandafir. Surprindere. Vorbit. Zambit. Seara. Sarut.
A 6-a zi. Dimineata. Fericire. Telefon. Apel. Pauza. Tristete. Asteptare. Seara. Nimic.
A 7-a zi. Trece.
A 8-a zi. Trece.
A 9-a zi. Tot nimic.
A 10-a zi. Mesaj. Suspans. Contactare. Seara.
A 11-a zi. Apel. Dupa-masa. Intalnire. Seara. Pregatiri. Emotii. Vazut. Inrosit. Suc.Vorbe. Rasete. Placut. Plecare. Visuri.
A 12-a zi. Dimineata. Zambete. Ameaz. Zambete. Seara. Suspans. Mesaj. Intalnire.
A 13-a zi.
A 14-a zi.
A 15-a zi.
A 16-a zi.
A 17-a zi.
A 18-a zi.
A 19-a zi. Trec.
A 20-a zi.Intalnire. Ea. Asteptare. Asteapta. Dezamagire. Tristete. Pleaca. Acasa. Lacrimi. Adoarme.
A 21-a zi. Dimineata. Frica. Suspans. Amintire. Suna. Nimic. Confuza. Seara. Suna. Raspunde. Fata. -Da. Ea. -X ?. -X, a murit.
A 22-a zi. Tv. Stiri. "O fata. A murit pentru ca.. "

Wake up!

Hey, poate ca am incetat sa mai sper .. la asta nu te-ai gandit ?! Nu cred. Dar cine stie, poate ca va veni si ziua aia cand ai sa-ti amintesti ca orice pleaca nu se mai intoarce.Oricum am incetat sa-mi amintesc sa incetez sa ma gandesc la ce nu ar trebui sa incetez sa ma gandesc,asa ca las tot balta! Imi continui viata si imi spun si acum ca e mai bine asa.. e mai bine sa fiu doar eu, dar ma sperie gandul ca intr-o zi dau de tine acolo unde nici nu ma astept.
Chiar daca inca dorm cu gandul acolo unde nu merita sa fie si aud pasarile ciripind, frigul diminetii ma atinge si tresar... Aud ceva foarte cunoscut, suna din ce in ce mai tare, si mai tare ...
Oooh, Nu!! WAAAAAAKE UP!! (a sunat alarma, e timpul sa ma trezesc!).

Un tren si vreme rece.

In abisul eternitatii, ratacesc cautandu-te.. ma apropii de luminita din capatul tunelului, imi amintesc lumea atunci cand am fost lasata sa-mi amintesc pe rand.. iert, te iert mai ales daca-mi spui ca ai uitat, ador lumea si viata ta tragica, iubesc tot ce apartine de suferinta ta, tot ce te lasa in suferinta.. dureros dar adevarat, ti-as darui o viata mai buna doar pentru a da timpul inapoi la ... un tren si vreme rece.Las ochii mei sa isi aminteasca privirea ochilor tai, las caldura corpului sa-si aminteasca imbratisarile, las buzele sa mi se usuce de dor...dorinta si fericire.. .Ai pasit pe o scara si ai lasat o ultima strangere de mana sa-mi ramana amintire, as rascoli lumea sa-ti amintesc ca am facut parte din destinul tau si mi-as dori sa te intorci cu un tren pe vreme calda.

ROMANIA (Ne place, dar de fapt nu ne place!)

Ne place sa furam bani de la cine nu are,
Ne place sa ne lasam tradati de teroare
Ne place singuratatea cand suntem mai multi,
Ne place sa ne laudam cu marunti
Ne place mancarea scumpa cand n-avem bani,
Ne place sa fim jefuiti de parlamentari
Ne plac lucrurile mari si mici,
Ne plac copii care-i injura pe parinti
Ne plac strazile neasfaltate,
Ne plac blocurile neterminate
Ne plac spitalele jegoase
Ne plac farmaciile nemiloase,
Ne plac facturile mari si dese
Ne plac portofelele goale si sterse,
Ne place sa aruncam cu pietre in neamuri
Ne place sa avem cartoane in loc de geamuri.

15 Aprilie 2011

Speranta moare ultima, cine a spus asta a spus-o bine si poate la momentul potrivit... dar, cred ca nu se mai poate ajunge la o intelegere privind dintr-o singura parte ci doar privind la ceea ce vrei tu sa fie, cum sa fie sau cu cine sa fi.Imi amintesc, doar atat pot sa spun si e de ajuns pentru mine... caci ma las pierduta in amintiri ce nu se vor mai intoarce niciodata si-L rog pe Cel de sus sa isi intoarca privirea si sa-mi aminteasca ca nu mai am nici o sansa, sa-mi spuna ca s-a terminat si ca o sa fiu fericita atunci cand e timpul meu, dar inca ma intreb: "cand?" si sper ca cineva imi va raspunde si la asta, sper ca acela sa fie alaturi de mine atunci cand imi e cel mai greu , atunci cand am nevoie si nu.Pana atunci incerc sa ma "folosesc" de fericirea daruita celor ce ma inconjoara, familie, prieteni si ... cam atat, mai putini prieteni caci stiti cum se zice, mai rarut ca-i mai dragut:)... deci las totul in seama destinului si incerc sa fie totul bine si sa nu ma mai consum incercand sa imi amintesc durereile trecutului sau mai bine zis fericirea de atunci, acele zile care au trecut si nu mai conteaza pentru ca tot ceea ce conteaza e prezentul incluzand viitorul.Doar amintindu-mi ca sanatatea e pe primul loc inaintea fericirii, incerc sa ma gandesc mai mult la mine si la ceea ce vreau sa obtin de la viata, imi pun speranta in vointa ce o voi avea si va spun ca n-am sa regret niciodata ce am obtinut pana acum de la viata si poate ca pe viitor voi obtine mai mult de atat, dar regret ca n-am reusit intr-o singura privinta si prefer ca pe asta s-o tin pentru mine, stiind ca am s-o regret in fiecare zi.Oricum intotdeauna va fi un munte pe care o sa trebuiasca sa-l urc, asa ca va mai dau o speranta si va spun ca nu am mai spus asta de mult dar ... iubesc viata asa cum e ea, e a mea.

..si in alta viata!

Poate ca doare sau poate ca ma lasa
Tot ce am avut las si arat ca nu-mi pasa
Schimb iubirea pe doi lei si-ti spun in fata
Uita-ma caci eu te-am uitat de mult si in alta viata!

P.S:You know.

"5 februarie 2010"

Ma aduceai la normal cand eram intoarsa pe dos, aduceai soare-n zilele cu nori pe cer, promiteai multe dar fara rost, ador sa-mi amintesc de tine asa cum te-am cunoscut si regret fiecare moment in care ma gandesc la tine... regret fiecare clipa petrecuta cu tine, fiecare vorba spusa la iubire, fiecare zambet pe care il aveam din cauza ta, urasc ca ai venit si ai fost in viata mea atata timp, totusi mi s-a parut doar cateva minute... mi-ar fi placut sa te am mereu cu mine, cu bune si cu rele eram doar pentru tine, ti-am oferit ce am putut sa-ti ofer pentru a avea iubirea ta sincera si nu minciuni spuse la vrajeala.Totusi amintirea ta ramane doar o rana ascunsa si mai tarziu voi regreta aceste randuri scrise din suflet, in aceasta seara plina de mister si departe ai fost si esti inca de mine, pacat ca nu am putut fi unul langa altul ca poate ne era mai bine, dar tot cred ca e mai bine fara tine si acolo cu ea unde esti ma rog Lui Dumnezeu sa-ti dea tot ceea ce aveam de gand eu sa-ti ofer, dar poate ca esti singur, singurul lucru care ti-a mai ramas si tie e amintirea si sper ca nu vei uita niciodata si ma rog ca aproape in fiecare zi sa-ti amintesti acele momente cand ai fost cu adevarat fericit alaturi de singura persoana care te-a iubit cu adevarat,eu.Desi spun lucruri frumoase despre tine si acum, te-am uitat si ii multumesc Domnului ca am reusit.

11 Martie !!

A mai trecut un an din viata mea.Un an in care s-au intamplat multe, unele bune altele rele.. dragoste si ura, iubiri si suferinte, bucurii si lacrimi, bani si saracie, noroc si nenoroc, destin amar si dulce, vreme rea si vreme buna, soare si ploi, sarbatori si magie.Sa dea Dumnezeu ca la anul sa fiu tot cu voi, multa sanatate si bucurie ca banii mi fac si singura.:) In concluzie, e doar o zi obijnuita ca oricare alta, munca, plimbare, acasa, oboseala, somn .. Anyway! La multi ani , mie! :) P.S.Multumesc tuturor pentru urari! :*

Tot ce'a fost.

Ma gandesc mereu la tot ce'a fost, de aceea imi spun mereu ca nu mai are rost.Nu mai are rost sa'mi amintesc trecutul, nu mai are rost sa iubesc ceea ce el a lasat in urma, sa ador amintirea ce il include mereu... sa uit ar fi cel mai bine, desi nu e usor, revin mereu la tot ce'a fost.Am sperat ca il voi uita, si imi repet asta in fiecare zi, imi spun mereu:"Uita'l, caci el te'a uitat deja!", dar nu, eu nu, inca mai sper si sper degeaba.In fiecare zi ma ranesc mintindu'ma ca l'am uitat si as vrea sa isi aminteasca fiecare clipa, sa'l macine fiecare moment, sa ramana fara vlaga si putere, sa nu mai aiba sete, sa nu mai aiba nimic din ce avea, sa aiba doar ceea ce eu ii ofeream, iubirea ce io dadeam pe tava, desi nu aprecia, desi nu'i pasa, desi in gandul lui mereu aceleasi cuvinte pierdute si aceleasi dorinte trecute, gandul lui sa aiba puterea sa'i spuna ca a gresit, inima sa ii aminteasca tot ce si'a dorit, tot ce a trait, tot ce nu a visat si a avut, tot raul ce mi l'a facut chiar de nu a vrut.

Capcana vietii...

Privind prin gaura din perete, un şoricel văzu pe fermier şi pe soţia lui desfăcând un pachet.
“Oare ce se află acolo?” se întrebă şoricelul. A fost îngrozit să vadă că în pachet era o capcană pentru şoareci.
Întorcându-se la fermă, şoricelul dădu de veste tuturor despre ceea ce văzuse.
“Este o capcană pentru şoricei în casă! Este o capcană pentru şoricei in casă!”
Găina a cloncănit, şi-a ridicat capul şi a spus:
“Domnule şoarece, iţi pot spune doar atât: înţeleg că este o problemă gravă pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinţă asupra mea. Nu pot fi deranjată de această informaţie”.
Apoi şoricelul se duse la porc şi îi spuse: “Este o capcană pentru şoricei în casă!”
Porcul a fost impresionat, dar a răspuns: “Regret domnule şoarece, nu pot face nimic, poate doar să mă rog pentru tine. Poţi să fii sigur că eşti în rugăciunile mele viitoare”
Şoricelul s-a dus apoi la vacă şi i-a spus ei: “Este o capcană pentru şoricei în casă!”
Vaca i-a răspuns: “Wow, domnule şoricel, îmi pare rău pentru tine, dar în ceea ce mă priveşte pe mine această capcană nu mă poate răni în nici un fel.”
În cele din urmă, şoricelul s-a întors în casă foarte deznădăjduit şi s-a decis să înfrunte de unul singur capcana. În acea noapte s-a auzit un sunet care vestea că ceva fusese prins în capcană. Soţia fermierului se grăbi să vadă despre ce este vorba, dar din cauza întunericului nu a văzut că în capcană era coada unui şarpe mare şi veninos. Aşa că acesta o muşcase.
Fermierul se grăbi cu soţia lui la spital, apoi o aduse acasă cu febră mare.
Toată lumea ştie că un bun remediu împotriva febrei este supa de pui, aşa că fermierul se duse şi sacrifică găina.
Cu toate acestea, starea soţiei sale se înrăutaţea.
Prietenii şi vecinii veniseră să stea cu ea, iar ca să ii poată hrăni fermierul a tăiat şi porcul.
Soţia fermierului nu se însănătoşi şi în cele din urmă a murit. La înmormântare au venit atât de multe persoane încât fermierul a sacrificat şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul privea acum prin gaura din perete cu multă tristeţe…

Morala: Toţi suntem într-o călătorie numită viaţă. Atunci când auzi că cineva are o problema şi crezi că nu te priveşte, adu-ţi aminte că daca unul dintre noi este ameninţat, noi toţi suntem în pericol.

Viitorul si altele !

Mereu m-am intrebat daca in viitor vor exista oameni ! Sau totul o sa devina masinarie? Ne vor conduce robotii ? Vom avea nevoie de ulei de motor ca sa traim ? Sau doar de un pic de curent.Dar cum vom mai muri ? Va mai exista moarte si viata de dupa? Dar stai, ca inca nu stim daca exista viata dupa moarte.Sau poate ca exista, eu una cred ca exista.. nu ar fi fain? Ar fi ca si cum nu am muri niciodata si am trai o a doua viata!
Totusi sa revenim la ale noastre...
Viitorul suna bine ? Eu am sunat si nu mi-a raspuns nimeni.Da, asta-i veche oricum e funny.
Ma intreb daca in viitor ar fi numai roboti si poate ca si oameni, Dumnezeu ce scop ar mai avea? Desi spun gresit ceea ce spun , eu cred ca niciodata robotii nu vor inlocui oamenii.Poate ca tehnologia ar avansa mult, foarte mult sau poate ca mai mult de atat nu se mai poate.
Sunt foarte curioasa cum ar fi peste 100 de ani, daca as avea posibilitatea sa traiesc peste 100 de ani.. cine nu-si doreste asta pana la urma? oricat de urata ar fi viata uneori, dar nu e urata, ca viata nu are infatisare, are doar nimic, nimic special , pentru mine una, sau poate ca nu-mi dau eu seama ce as putea pierde.In fine.
Iubesc tehnologia din ziua de azi.Mi-as dori sa se inventeze o masina de facut bani, hai sa fim materialisti.Fiecare om sa aiba una.Sa nu ne mai plangem atat de bani, chiar daca muncim ca sa ii avem.Desi unii n-au nici atat sau macar posibilitatea de ai face.
Imi place ca trec de la una la alta.
As putea sa inventez multe prostii de genul.Ha ha ha.
Daca eu le cred prostii , apai voi ?
Oricum , ceva adevar este.
Nu?
:)
As vrea sa va vorbesc si despre prietenii mei , in special cei care m-au uitat deja.Dar decat sa le fac lor reclama mai bine ma abtin si va spun lucruri neinteresante ca pana acum,nu? Ha ha.
Si totusi ... viitorul.
Imi place sa-mi traiesc prezentul cu gandul la viitor si cu spatele la trecut.Iubesc ideea ca maine e o alta zi, proasta.
Si cu asta basta, am incheiat mica mea ... poveste?

Suflete pereche!

Oare cati oameni credem in suflete pereche? Dar in dragoste? Nu cred ca sunt 90% care cred in dragoste.. cred ca nici 50% macar.Daca toata lumea ar crede in dragoste.. chiar, oare cum ar fi daca toti am crede in dragoste? Am iubi si nu am face persoana de langa noi sa sufere? Nu am rani sentimentele celor dragi si nu am minti pe nimeni in interesul nostru.Dar cati credem in dragoste la prima vedere? Mereu sunt intrebari fara raspuns.Poate daca am aduna toti oamenii din lume si i-am intreba nu am avea timp de altceva, nu am avea timp de a descoperi intr-un final dragostea.Desi uneori nu avem nevoie de dragoste, cum spune zicala : "Dragostea trece prin stomac!" si uite asa ajungem la "bani".Daca nu ai bani.. nu poti avea nimic.Eu una nu cred asta.. cred ca daca ai bani nu poti cumpara dragostea. Poate prietenia da, pentru ca sunt multi care sunt prieteni cu cineva doar pentru bani,care de fapt nici aia nu-s ai lui ci a parintilor, in unele cazuri.Daca ai bani poti avea aproape totul dar nu si sanatate.Oricum suntem fericiti atata timp cat avem bani, fericire,sanatate si dragostea celor din jur.